Anca running

Am fost un copil care ar fi preferat oricând o oră, chiar două, de matematică în loc de o oră de educaţie fizică. Părinţii, profesorii și doctorii spuneau că sunt anemică, că sunt exagerat de slabă și că am tensiune mică, de aceea nu puteam să fac efort pentru perioade lungi de timp. De când mă știu am avut aerofagie, adică mereu am înghiţit aer în timp ce mâncam ceea ce însemna că stomacul meu era mereu plin de aer și că nu mai aveam fizic loc pentru mâncare. Aveam mereu o stare de balonare și uneori era atât de dureros încât nu puteam decât să zac în pat și să aștept ore întregi să-mi treacă.

Însă aceste lucruri nu m-au împiedicat să încerc lucruri noi, să călătoresc, să mănânc tot ce poftesc, să-mi creez propria afacere. Mereu am ignorat aceste probleme, am trecut peste ele, am găsit soluţii. Așa că, la un moment dat când am avut nevoie să-mi dovedesc eu mie că pot, că pot mai mult, că pot face orice-mi propun, mi-am fixat atenţia pe acel lucru unic care-mi făcuse mereu cele mai mari greutăţi: efortul pentru perioade lungi de timp și mai exact, alergatul.

În gimnaziu, proba de alergare de rezistenţă de 800 metri fusese cel mai mare coșmar al meu. Eram o elevă cu note mari în general și note mici la educaţie fizică. Nu reușeam niciodată să alerg acea distanţă. Ţin minte și acum că porneam în viteză, transpiram excesiv și îmi pierdeam respiraţia după nici 200 metri, începeam să merg în loc să alerg după nici 300 metri. Îmi tremurau picioarele. Invariabil eram ultima care termina de alergat / mers distanţa respectivă, după care mă prăbușeam pe iarbă și preţ de câteva minute nu mai știam ce se întâmplă, aș fi dat orice să nu mai trebuiască să trec niciodată printr-un asemenea coșmar.

Și totuși, în 2017, într-o zi însorită de iunie, am ieșit în parcul de lângă casă cu unicul obiectiv de a alerga. Nu am depășit distanţa de 300 metri în acea zi însă am continuat să ies la alergat și să măresc distanţa de fiecare dată. Mi-am format un obicei să alerg de trei ori pe săptămână atât cât pot și cum pot: 300 de metri, primul kilometru, primii trei kilometri, iar la un moment dat am devenit suficient de optimistă încât să-mi stabilesc un obiectiv: să alerg 10km înainte de finele anului.

În 2017, în dimineaţa de Crăciun, m-am uitat pe geam, am zâmbit soarelui și am decis că aceasta este ziua, aceasta este ziua în care alerg 10km. Erau aproape 10 grade la Londra, am ieșit în mânecă scurtă, și când am ajuns la linia de start din parc, am început să alerg. Am învăţat ca în primii doi kilometri să îmi reglez respiraţia și pasul astfel încât să îmi stabilesc un ritm, o viteză confortabilă. Am alergat vreo 6 km din inerţie. Știam însă că niciodată nu trecusem de 7 km, și că ceea ce este mai departe de această distanţă este teritoriu necunoscut. Am avut nevoie de un imbold și subconștientul meu mi-a prezentat o oportunitate. Alerga în parc, în sens invers mie, un băiat plinuţ, o doamnă în jilaba și cu capul acoperit, și mai era un domn în vârstă care abia se mișca și care își plimba căţelul. Le zâmbisem fiecăruia înainte, însă acum îmi venise ideea să le “dau ștafeta” de fiecare dată când trec pe lângă ei, să-i susţin în efortul lor. Fiecare a fost surprins prima dată când i-am întins mâna însă după o vreme am observat că și ei între ei își “dădeau ștafeta” când treceau unul pe lângă celălalt. I-am susţinut pe ei și am simţit ca susţinerea e reciprocă. Am atins 10km cu zâmbetul pe buze și cu convingerea că pot și mai mult.

Mai mult decât faptul că mi-am dovedit că pot alerga, mi-am dovedit că pot să fac orice-mi propun. Alergatul a fost cel mai mare coșmar al meu timp de ani de zile, iar acum alergatul este o formă plăcută de relaxare, de a-mi mișca corpul, de a “lucra” în mișcare și de a veni cu idei și soluţii la diferite probleme de antreprenoriat.

Când alerg, sunt mereu focusată pe obiectiv, pe distanţa la care vreau să ajung. Știu că în primii doi kilometri îmi stabilesc ritmul și respiraţia, mini-obiceiuri dacă vrei, care mă susţin apoi pentru întreaga distanţă. Mai știu că dacă drumul urcă și acum este mai greu, înseamnă că în curând voi coborî și că atunci îmi va fi ușor și voi alerga mai repede. Și mai știu că de fiecare dată când ajung pe un teritoriu necunoscut, când depășesc distanţa maximă alergată până acum, pentru a reuși trebuie să fac același lucru ca și până acum, să pun un picior în faţa celuilalt, în timp ce privesc înainte, spre obiectiv.

Și pentru că o strategie de succes dintr-un context poate fi aplicată și în alt context, atunci când întâmpin o problemă în business sau în altă arie a vieţii, mă întreb următorul lucru: dacă această problemă ar apărea în timpul unei alergări, la care kilometru ar apărea și câte soluţii aș găsi pentru a mă asigura că-mi ating obiectivul?

Nu știu care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat vreodată, însă știu că sunt nenumărate feluri în care poţi să te susţii în a o depăși. Și uneori poţi găsi soluţii singur, iar alteori, în business de exemplu, poţi să folosești experienţa și expertiza celor din jurul tău.

 

Dacă ești gata să începi să ai succes și ești dispus să urmezi pașii atunci îți vei dezvolta cu adevărat afacerea! Și ca să te susțin și mai mult, ai acum posibilitatea să descarci PRIMELE 5 CAPITOLE GRATUIT!

********

Acest text face parte din cartea “Dezvoltă-ți afacerea în 100 de pași” de Radu Seuche și Anca Urdea și apărută în 2019 la Editura Primus, Oradea. 

Vreau să descarc GRATUIT primele 5 capitole din cartea ”Dezvoltă-ți afacerea în 100 de pași!”

* indicates required




Echipa Măiestrie în Antreprenoriat va folosi informațiile din acest formular pentru a te contacta și a-ți trimite oferte personalizate prin Newsletterul Măiestrie în Antreprenoriat sau telefonic. Te rugăm să ne spui cum preferi să fii contactat dacă dorești acest lucru.


Te poți răzgândi în orice moment apăsând pe linkul de dezabonare pe care îl găsești la finalul oricărui email pe care îl primești de la noi sau scriind un email lui

We use Mailchimp as our marketing platform. By clicking below to subscribe, you acknowledge that your information will be transferred to Mailchimp for processing. Learn more about Mailchimp’s privacy practices here.

Facebook Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dvs. pentru această folosință. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close